În primul deceniu al secolului XIX, proprietarul moşiei Ruginoasa – vistiernicul Sandu Sturdza – clădeşte un palat în stil neoclasic, ce avea să fie prefăcut mai apoi după arhitectura stilului gotic.

Aşa cum era obiceiul, el ridică alături, în 1811 biserica actuală, pe locul unde a fost o biserică de lemn. Acest lucru rezulta din pisania aşezată la intrare şi care s-a distrus în timpul celui de-al doilea război mondial:

„ACEST SFÂNT ŞI DUMNEZEIESC LOCAŞ ÎNTRU CARE SE PRĂZNUIEŞTE ADORMIREA PREA SFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU ŞI PURUREA FECIOARA MARIA ŞI SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ ECATERINA, S-AU ZIDIT DIN NOU ÎNTRU LAUDA MĂRIRII LUI DUMNEZEU DE BINECREDINCIOSUL ŞI IUBITORUL DE DUMNEZEU BOIER SANDU STURZA MARELE VISTIERNIC ŞI SOŢIA SA DOMNIŢA ECATERINA, FIICA RĂPOSATULUI DOMN DIMITRIE MORUZ VOIEVOD CU FIII LOR: SMARANDA ŞI SOŢUL SĂU ALEXANDRU BALŞ BIV-VEL VISTIERNIC ŞI CONSTANTIN STURZA BIV-VEL VORNIC CU SOŢIA SA ELENA CANTACUZINO ŞI SPRE VESNICĂ POMENIRE RĂPOSAŢILOR ÎNTRU FERICIRE PĂRINŢILOR DUMISALE ŞTEFAN STURZA CE AU FOST MARE LOGOFĂT ŞI A SOŢIEI SALE RUXANDRA MAMONA ŞI A TOT NEAMUL, LA ANII DE LA HRISTOS 1811.”

Pe clopotul mare, ce a servit biserica din 1817 şi care astăzi este piesă de muzeu, se află o inscripţie în chirilică ce arată aceleaşi date despre ctitori şi anul ridicării bisericii.